Nu-i vreun om fără necaz
Și nici fără vreun vai,
Cum nu-i gard fără pârleaz
Și nicio zi fără amiaz;
Nici nu-i om fără vreun bai,
Cum nu-i munte fără plai.

Să ai întotdeauna
Un rost la gândul tău,
E rău și când nu-i bine
În ce te privește pe tine,
Și-un bine, când nu-i rău,
Să poți înainta prin greu.

Necazul nu-i numai de-un fel,
La altu-i vezi, ușor, la tine-i greu.
Să-i crezi pe cei ajunși în el
Că milă vei găsi și tu astfel.
Chiar de nu-i cum este-al tău
De orice fel ar fi, e tot un rău.

Teme-te de ploaia-nceată,
Nu de ploaia repezită
Teme-te de mâța blândă
Care stă tiptil la pândă,
Nu de mâța cea zbârlită
Fricoasă și ne-mblânzită!

Teme-te de omul meșter!
El se-ascunde și el tace
El e cel viclean ce știe
Că-i parșiv în meserie:
Știe răul mai amar să-l facă
Și-ar vrea să te vadă în groapă.

Teme-te de Dumnezeu!
Și să nu păcătuiești!
El îți va da harul Său
Că-i bun și-ndurător mereu.
Prin El tu ai să biruiești
Și raiul sfânt să-l dobândești.
Amin.
(Luni, 11 mai 2020)